Parcul national Cheile Bicazului
Descriere
Cheile Bicazuluireprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din Româniasituată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț șiHarghita.
Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura întreTransilvania și Moldova.
Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș.
Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura întreTransilvania și Moldova.
Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș.
Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui)
Barajul, construit după planurile lui Dimitrie Leonida, unește Muntele Gicovanu cu Obcina Horștei. A fost construit între 1950 și 1960, are o înălțime de 127 m, o lungime de 435 m și o lățime maximă la bază de 119 m. Centrala, echipată cu șase generatoare, are o capacitate de 210MW
Barajul Bicaz, a fost botezat inițial Vladimir Ilici Lenin. Pentru ridicarea barajului au fost turnați 1.652.000 mc de beton
Pentru realizarea construcției au trebuit strămutate aproape 20 de sate. Două dintre acestea, Răpciunița și Cârnu, au dispărut în totalitate. Au fost strămutați peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării.
Pentru a asigura forța de muncă necesară, au fost emise două decrete: Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950 când au fost create Unitățile de Muncă forțată și Decretul nr. 1.554 din 22 august 1952, prin care unitățile de muncă forțată au primit o nouă reglementare juridică, fiind transformate în Colonii de Muncă. Aceste prevederi îi afectau pe "chiaburi, foștii condamnați pentru speculă, rudele trădătorilor de patrie (cei care au fugit peste graniță), foștii legionari, membri de seamă ai partidelor istorice, țăranii care se opuneau procesului de colectivizare, etc).
Asociația Foștilor Deținuți Politici - Filiala Neamț - a ridicat, la capătul barajului, o cruce comemorativă pentru cei care, obligați fiind să muncească la acest edificiu, au suferit chinuri cumplite sau și-au dat viața.
La construcția Barajului și a hidrocentralei Stejaru au participat și un număr important de militari ai muncii, unitate înființată prin Decretul nr. 2 din 14 ianuarie 1950. Militarii Serviciului Muncii reprezentau surplusul armatei române, ei urmând să asigure prestarea de muncă la executarea lucrărilor de construcții de interes general. Până la finele anului 1959, la Bicaz a funcționat un detașament de 1200 de militari. Aceștia au lucrat pe șantierele de la Tunel Intrare și Baraj.
Barajul Bicaz, a fost botezat inițial Vladimir Ilici Lenin. Pentru ridicarea barajului au fost turnați 1.652.000 mc de beton
Pentru realizarea construcției au trebuit strămutate aproape 20 de sate. Două dintre acestea, Răpciunița și Cârnu, au dispărut în totalitate. Au fost strămutați peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării.
Pentru a asigura forța de muncă necesară, au fost emise două decrete: Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950 când au fost create Unitățile de Muncă forțată și Decretul nr. 1.554 din 22 august 1952, prin care unitățile de muncă forțată au primit o nouă reglementare juridică, fiind transformate în Colonii de Muncă. Aceste prevederi îi afectau pe "chiaburi, foștii condamnați pentru speculă, rudele trădătorilor de patrie (cei care au fugit peste graniță), foștii legionari, membri de seamă ai partidelor istorice, țăranii care se opuneau procesului de colectivizare, etc).
Asociația Foștilor Deținuți Politici - Filiala Neamț - a ridicat, la capătul barajului, o cruce comemorativă pentru cei care, obligați fiind să muncească la acest edificiu, au suferit chinuri cumplite sau și-au dat viața.
La construcția Barajului și a hidrocentralei Stejaru au participat și un număr important de militari ai muncii, unitate înființată prin Decretul nr. 2 din 14 ianuarie 1950. Militarii Serviciului Muncii reprezentau surplusul armatei române, ei urmând să asigure prestarea de muncă la executarea lucrărilor de construcții de interes general. Până la finele anului 1959, la Bicaz a funcționat un detașament de 1200 de militari. Aceștia au lucrat pe șantierele de la Tunel Intrare și Baraj.